Copilărie Fără Granițe: Tata pleacă să ne întrețină pe noi și să aducă bani în casă.
La 12 ani Ionela înțelege mai bine ca alți adolescenți de vârsta ei ce înseamnă o copilărie fără tată. Înțelege că tatăl a plecat să le ofere lor o viață mai bună. Înțelege că nu poate să vorbească la telefon cu el în fiecare seară. Înțelege când trebuie iar să plece după ce a avut concediu câteva zile. Înțelege cănd mama sa plânge singură în cameră. Înțelege mult prea multe încă de la 5 ani când tatăl a decis să plece în Belgia. Atunci a fost momentul când părinții Ionelei au realizat că nu mai reușesc să își împartă banii ori între mâncare și rechizite, ori între utilități și haine ca să își crească cele două fete.
„În primii ani plângeam când iar pleca tata la muncă, după doar câteva zile de concediu. Și acum sunt tristă, dar înțeleg un pic mai bine. Pleacă ca să aducă bani în casă ca eu și sora mea să mergem la școală.” ne spune Ionela cu sinceritatea și maturitate.
Așa că, după ce sora ei a plecat de acasă la facultate, Ionela a devenit mâna dreaptă a mamei. O ajută la treburile casei, între teme și lecții, și încearcă să fie copilul pentru care s-a meritat ca tatăl ei să plece. Să fie harnică, ascultătoare și să învețe bine. Pentru că tatăl lor a plecat ca ele să aibă o șansă la o viață mai bună, prin educație!
„Nu am de ce să mă simt prost nici la școală, nici cu prietenii, mai ales că mulți sunt în situația mea.” ne spune Ionela la telefon.
Ionela vrea să meargă mai departe la un liceu cu profil filologic, dar este încă nehotărâtă. Vrea să ia capacitatea cu notă mare. Are emoții, dar mai sunt câțiva ani până atunci. În clasa Ionelei sunt mai mulți colegi cu unul sau ambii părinți plecați în străinătate. La ea în școală este mai mult o normalitate decât o excepție.
„Mi-aș fi dorit ca în unele momente să fie alături de mine, dar așa a fost să fie. Știu că nu pot eu să controlez asta.” spune Ionela când își aduce aminte cu tristețe că tatăl ei a pierdut deja 7 aniversări și multe sărbători împreună.
Toate acestea nu i le poate da nimeni înapoi. Însă împreună putem să îi oferim o copilărie fără granițe!
Povestea Ionelei este una din cele 160.000 de povești ale copiilor cu părinții plecați în străinătate în care izolarea socială, anxietatea, lipsa încrederii în sine, sentimentul de abandon sunt puncte comune.
Oferă-le o copilărie fără granițe copiilor cu părinții plecați în străinătate!
Donează aici o îmbrățișare: www.inspiraction.ro/copilarie-fara-granite și susține organizarea de sesiuni de gestionare emoțională și mentală pentru un viitor fără granițe emoționale.
